Ei sunt bunicii mei dinspre tata. Nu mai sunt printre noi de cinci ani, care se implinesc in ianuarie pentru tataie si in februarie pentru mamaie. Da, s-au stins unul dupa altul, la distanta de doar o luna. Mamaie n-a rezistat singura.
In ultima vreme i-am visat foarte des si m-am gandit mult la ei si mi-am adus aminte de copilaria mea care nu a fost perfecta, dar a fost una simpla si frumoasa, mai ales cand mergeam la tara. Acolo am stat foarte mult timp. In toate vacantele eram nelipsite eu si sora mea si desi mamaie a fost intotdeauna mai dura si ne mai certam si ne mai suparam pe ea, acolo am trait cele mai simple si nevinovate momente ale vietii mele.
Acum ma duc foarte rar pe acolo, dar nu exista clipa cand ajung la tara la mine sa nu-mi aduc aminte de copilarie, de mersul cu vaca la pascut, de mamaliga rece cu branza, cu ceapa si rosii, de bucatile de carne de porc in untura, de serile de vara, de fragi, de mersul in padure, de nu-ma-uita.
Mamaie era prietena cu toate femeile din sat si mai mereu mergeam in vizita si aflam barfele. Fetele care vroiau sa-si ghiceasca viitorul veneau la mamaie sa le dea in bobi.
Mamaie avea chiar o surata, Puica i se spunea, cu care isi bea cafeaua dimineata, dar cu care se mai si ciondanea. Erau asa amuzante cand se certau peste gard.
N-am sa uit cum ne zorea duminica de dimineata sa ajungem primele la biserica. La 7 nu era deschisa biserica, dar noi veneam inaintea preotului. Mamaie ne mai plimba prin cimitirul bisericii si ne povestea despre toti mortii si cum au murit ei. Noi eram speriate si fascinate in acelasi timp. Avea darul de a povesti atat de bine incat vedeam totul ca pe un film.
Si mamaie ne mai ducea pe la toate nuntile din sat. Ne rugam de mireasa sa ne puna floare in piept. Aveam o colectie de toata frumusetea cu flori de mireasa. De cate ori nuntasii intrau in hora, speram sa le cada florile din piept. Eu cu sora-mea eram foarte atente. Cum pica una, cum o insfacam. Asa se face ca la colectie aveam si floare de la ginere si de la nas. Ce mai!
Mamaie ne mai spunea povesti seara inainte de culcare. Povesti din sat, despre oamenii din satul nostru. Numai barfe. Ne amuzam pana adormeam si in fiecare seara era aceeasi poveste. Nu ne plictiseam niciodata. Nici noi, nici mamaie!
N-am sa uit mersul la sapa si cum ne tragea tataie cu roaba, claca din fiecare toamna, la care se adunau femeile si unde stateam pana in miez de noapte si radeam si ne distram. Doamne ce vremuri, ce timpuri! Unde sunteti?
Vara, mamaie ne punea un lighean cu apa la soare si noi ne scaldam in el. Iarna, de sarbatori, mergeam cu tataie la colindat. Mamaie ne confectiona traistele, iar noi le umpleam de covrigi, nuci si mere. Eram fericite cand primeam covrigi pentru ca erau proaspeti si moi. Si tataie venea cu traista plina, nu numai noi.
Tataie a fost un om foarte retras, pe el il mostenesc. Nu vorbea decat cand era intrebat si era respectat in tot satul. Nu se certa cu nimeni, nu discuta politica sau despre razboi. Tacea si asculta. Tataie vorbea numai cu noi. Ne iubea foarte tare. A fost un om foarte sensibil si cand povesteam ceva emotionant sau un moment fericit din viata noastra ii dadeau lacrimile. Cu el mergeam adesea in padure, dupa lemne sau ciuperci. Stateam cu orele. Urcam dealuri si coboram in vai si ne inchipuiam o adevarata aventura, desi totul se petrecea langa casa.
Tataie nu o suferea pe surata lu’ mamaie, dar ce sa-i faci. Tot tataie iubea mult animalele. Ii parea rau cand taia porcul. Chiar suferea.
Tataie ne-a mai invatat sa socotim, tabla inmultirii etc. Ii cam dadeam batai de cap caci matematica nu a fost punctul nostru forte niciodata. Dar ii trecea.
Si nu o sa uit cum injura mamaie vaca cand o mulgea. Nu se intelegeau niciodata. Iar pe noi ne forta sa bem lapte desi nu vroiam. In fiecare dimineata lapte cu paine. Groaznic.
N-am sa uit niciodata cum mamaie, dupa ce culegea foile de tutun de pe camp, le maruntea si le infasura in pagina de ziar si le fuma. Si ne dadea si noua.
Cand au aparut tot felul de marci de tigari si tata i le aducea nu vroia sa fumeze decat Carpati. Nici o alta marca de tigari in afara de Carpati. Tataie avea repulsie la tigari si mereu o certa.
Am atatea si atatea amintiri frumoase pe care nu mi le voi sterge niciodata din minte. Si inca nu-mi vine sa cred ca ei nu mai sunt si ca toate lucrurile s-au schimbat. La tara nu mai e ce a fost. Nu mai sunt oamenii de altadata. Unii s-au prapadit, altii sunt foarte batrani.
Mama a renovat casa de la tara dupa ce mamaie si tataie s-au stins. Eu as fi vrut sa ramana totul ca inainte, chiar daca arata urat. Sa stau exact in locul in care am stat atunci cand eram mica, sa ma invelesc cu aceeasi plapuma si sa ma incalzesc la aceeasi soba prapadita.
