Publicat de Haruki Murakami in 1993 – la Polirom apare in 2005 – “Elefantul” e o colectie de nuvele despre fiecare dintre noi, despre temerile si fricile noastre, despre singuratate, rutina, obsesii, idealuri etc.

Murakami creeaza o paralela intre o lume normala si una suprarealista, insa trecerea asta o face intr-un mod foarte firesc. Desi intalnesti lucruri de domeniul fantasticului, pana la urma ajungi sa ti se para parte din tine.

Avem parte de 16 nuvele in care majoritatea reflecta viata de familie. In “Treburi de familie”, asistam la realitatea tragi-comica a relatiei dintre un frate si o sora. “Somnul” ar putea fi viata de familie aproape perfecta, daca n-ar fi rutina de zi cu zi, iar “Al doilea atac de la burtarie” e despre un cuplu infometat, in care ea preia initiativa. In “Lederhosen” aflam cum o pereche simpla de izmene nemtesti duce la divort.

Mi-a placut mult “Piticul care danseaza” si “Vaporul catre China”. Usor ciudata mi s-a parut “Comunicatul cangurilor”.

Nuvele sunt foarte simplu scrise, insa cat se poate de originale si starnesc sentimente cat mai diferite.

Astept sa citesc si Padurea Norvegiana & more, ca sa pun stampila definitiva pe H. Murakami. Oricum literatura japoneza e foarte controversata si asta imi place. Dintre japonezi l-am mai citit pe Kenzaburo Oe, “O experienta personala”.