Talcioc Urban 3 – Haideti!
Posted by: zmeura on: februarie 9, 2010
Intrati si pe blogul talciocului.
It’s gettin’ better
Posted by: zmeura on: februarie 7, 2010
Cum a prins o saptamana vacanta, cum am dus-o pe Mariuca la Valeni, la aer curat. De fapt, incepuse sa ceara de ceva timp s-o ducem acolo. Bineinteles, sa stea si mami si tati cu ea.
Fata de datile trecute, cand plangea la telefon dupa noi, de data asta a fost mult mai bine. N-a mai intrebat cand venim s-o luam, doar ne-a cerut, evident, jucarii. In felul asta, n-am mai stat nici noi cu vina pe suflet si cu griji, saptamana asta, si ne-am bucurat de iesiri si revederi cu prieteni.
Deci, incepe ca totul sa fie mai usor si pentru ea si pentru noi. N-o mai mintim ca venim maine, ce-i drept, vremea asta a fost de partea noastra in privinta mintitului, adica i-am spus ca nu venim repede pentru ca e masina blocata din cauza zapezii. A mers.
Intr-o seara a vrut tati sa vorbeasca cu ea, iar ea i-a zis ca sa n-o deranjeze ca se uita la tom si jerry.
Acum ne-am intors toti trei, gata sa luam cu asalt gradinita, in cazul in care nu se inchide pe vremea asta.
Wear your seat belt!
Posted by: zmeura on: februarie 5, 2010
De vazut
Posted by: zmeura on: februarie 5, 2010
Intre santiere, La MTR, 5-12 februarie.
Expozitia de fotografie Thailanda. Insula, a lui Cosmin Gogu. 9-14 februarie.
Seri de teatru in Club Control. Aici.
Targ handmade&vintage in Control, 13-14 februarie. Aici
Orasul si cartile
Posted by: zmeura on: februarie 3, 2010
Aseara ne-am alaturat si noi unui grup entuziast de oameni care incearca sa-i faca si pe alti oameni sa citeasca in locurile publice. Prima reduta: metroul. Sper sa urmeze si RATB-ul si ce mai inseamna transport in comun, loc public.
N-am mai fost pana acum la Lecturi Urbane, dar tineam de mult sa mergem, de cand a pornit proiectul. A fost foarte fain. Lumea chiar se bucura sa primeasca si sa rasfoiasca acele carti. Nu stiu daca le dadeau mai departe, asa cum am inteles ca era ideea. Cert este ca zambeau si primeau cartile. Chiar si Dan a luat special de la birou cateva carti si le-a impartit oamenilor de langa el.
N-am poze sa va arat, oricum au fost destui fotografi, insa credeti-ma ca merita sa veniti si voi data viitoare. Sau poate ati mai fost. Eu pot sa ma mandresc ca, desi am rau de metrou si am plecat de acolo pe trei carari, am rezistat vitejeste. De dragul cartilor.
FAQs
Posted by: zmeura on: februarie 2, 2010
Daca ar fi sa-mi analizez o parte din viata, aceasta ar fi compusa dintr-o serie de De ce-uri, ramase de-a lungul timpului fara raspuns la care, sincer, nu mai am speranta.
Le pun si aici, sa ma asigur ca nu le uit niciodata si poate-poate, la batranete voi gasi “sensul” .
Tot nu inteleg:
DE CE oamenii se uita la felul in care esti imbracat si imediat iti pun o stampila.
DE CE conteaza cate jucarii are copilul altuia in comparatie cu al tau.
DE CE conteaza ca un copil merge la o gradinita particulara, iar altul la una de stat.
DE CE atunci cand vrei sa te imprietenesti cu un om conteaza cate relatii si prieteni “de seama” are.
DE CE conteaza daca stai cu chirie si nu la casa ta.
DE CE conteaza din ce magazine iti procuri toalele.
DE CE ala e asa si tu nu esti.
DE CE conteaza cate carti ai citit.
DE CE trebuie sa conteze la ce firme de renume lucrezi.
DE CE trebuie sa dau explicatii legate de posturile de radio pe care le pun in masina.
Nice one, Take That!
Posted by: zmeura on: ianuarie 29, 2010
Nu mi-a venit sa cred ca e vorba de Take That, cand am auzit recentul Hold up a light de pe album The Circus.
Listen!
Oamenii mei rari
Posted by: zmeura on: ianuarie 29, 2010
Din partea frumoasa a vietii care ne inconjoara, am oamenii mei pe care ii admir pentru ceea ce au realizat.
In muzica, se stie, Freddie Mercury. In pictura, Victor Brauner si Rene Magritte. In sport, surorile Williams. In literatura, Mario Vargas Llosa. In poezie, Yeats. In cinematografie, Robert de Niro. In stiinta, Marie Curie.
I-am mentionat doar pe reprezentantii de “seama” , liderii fiecarei categorii. Am scris postul asta cu gandul la cat de multe lucruri frumoase exista pe fata pamantului pentru a ne face sa mai uitam de rautatea de langa noi.
Go to …
Posted by: zmeura on: ianuarie 28, 2010
Azi, 28 Ianuarie, The Parlotones concerteaza in The Silver Church. Aici, mai multe.
Jazz din Austria, la Green Hours, incepand de azi, timp de 5 saptamani. Check it out.
De pe la tv
Posted by: zmeura on: ianuarie 24, 2010
- In: diverse| wtf
- Lasă un comentariu
Pentru mine, tv-ul inseamna cateva stiri, pe fuga, seara si poate un film, de fapt un CSI ceva, cand imi sincronizez treburile cu programul.
Pierderea nu e mare, insa e o problema cand Mariuca se uita la unele desene pe cartoon sau minimax. N-am o problema cu toate desenele. Sunt foarte ok Strada Sesam, Tom&Jerry, altele care imi scapa.
Nu inteleg de ce se dau desene precum Chowder, care e despre o “chestie”, ca nu-l pot numi om, foarte pasionat de bomboane si pe deasupra si scarbos si mai e Flap Jack, un baietel crescut de o balena si prieten cu un pierde-vara.
Imi pare rau sa zic ceva de rau si de Scooby Do, desi Mariuca e fan pe viata, insa a prins faza cu fantoma si mereu, cand mai inchidem lumina sau suntem prin cine stie ce cocaluri bucurestene, zice ca ii e frica de “pantoma” si sa ne ascundem de ea.
Dar dincolo de nemultumirile astea ale mele, carora n-am, pana la urma ce sa le fac, stau si alte lucruri. Sa zicem ca desenele ca desenele, dar dublurile, frate, sunt sub orice critica. De cativa ani de cand ne uitam la desene, vocile sunt aceleasi. Trecem peste asta, insa sunt total nepotrivite si, mai ales, enervante. Te zgarie pe creier, te doare capul numai cand le auzi, nu se potrivesc nicicum cu personajele. Am incercat sa ma uit la Hannah Montana, sa vad ce-i asa de grozav la ea. Vocea care o dubleaza in romana, pur si simplu o face nesuferita. La fel si pe Stefania din Lazy Town.
Cum Mariuca e atrasa de culori, personaje etc., pentru ea e prea putin importanta rezonanta vocilor.
Cand eram eu mica, ma mai uitam la desene dublate in italiana. Mi se parea ca vocile respective apartin, de drept, personajelor. La fel si cu actorii englezi/americani care isi imprumuta vocile in desene. Fiecare voce e bine aleasa si e “croita” pe respectivul personaj.
Nu sunt convinsa ca la noi e asa mare lipsa de resurse pentru asa ceva.
Talcioc Urban
