Ziua 0
Posted by: zmeura on: iulie 2, 2009
Adica, ziua 0 de la B’estfest, unde am fost aseara si unde ne-a prins ploaia aia de nu se mai oprea. N-am luat umbrela cu noi, n-am luat pelerina, am venit ca niste floricele cu gandul ca vremea va tine cu noi.
Totusi, a fost o experienta foarte faina, chiar daca la inceput de ploaie am inceput sa ma crizez putin. Nu de alta, dar nu vroiam sa plec acasa, asa cum au facut altii, fara sa vad the Killers.
Asa se face ca ne-am udat putin mai mult, am intrat in cort si ne-am insirat pe scena de acolo. Noi, gasca de la mare plus ce am mai pescuit pe acolo. So, a fost fun fun fun.
Am asteptat concertul cu sufletul la gura si cu apa in sandale/tenisi si am dansat in ploaie cum demult, din vremuri in care varsta mea avea prefixul 1, nu am mai facut-o. Si a fost extraordinar.
A fost fain si la Patrice, omul a facut atmosfera, dar am fugit ca a venit ploaia. Pe White Lies d-abia daca i-am auzit. Si Snails au cantat ok.
Vin si cu poze ceva mai incolo.
LE: o poza
altele, aici.
Adevaratii “copywriteri”
Posted by: zmeura on: iulie 1, 2009
Citesc o stire in Adevarul de azi cum ca de pe litoral vor fi “izgoniti” vanzatorii ambulanti, aceia care vand gogosi, pufuleti, namol, porumb, banane etc.
Sincer, mie imi pare rau. Asta imi aduc aminte de cand eram mica si mergeam cu ai mei la mare si nu neaparat ca imi placeau oamenii astia care vindeau tot soiul de lucruri, insa ma amuzau foarte mult. Mi se pareau a fi o pata de culoare, desi erau destule pete de culoare pe litoral.
Dar imi placeau poeziile/textele lor prin care incercau sa-si vanda produsele. Adevarati marketieri, ce mai.
Eu una mi-aduc aminte de “Pufuletii de Baia Mare fac parul cret pe picioare” si ceva cu piatra ponce sau cu banane, dar chiar nu mai stiu exact.
Daca va vin voua in minte celebrele sloganuri/texte de atragere de clienti pe litoral, be my guest.
Rene Magritte la MNAR
Posted by: zmeura on: iunie 29, 2009
Un pictor cu o viziune aparte, pentru unii ciudata, pentru altii neobisnuita, Rene Magritte este un reprezentant de seama al picturii suprarealiste belgiene.
Din mai si pana pe 19 iulie, la MNAR se desfasoara o expozitie de fotografie cu cateva dintre operele sale, de data aceasta in calitate de fotograf. Aici, mai multe.
Pe plaja cu Duffy
Posted by: zmeura on: iunie 28, 2009
- In: concerte| muzica| vacanta
- 4 Comentarii
Mi-am indeplinit un vis: sa o vad si pe Duffy, care imi place la nebunie. Si am vazut-o in carne si oase pe plaja din Mamaia, in concert. Bine, am vazut-o doar pe scena, insa ce mai conteaza, a venit si la noi.
A fost superba din toate punctele de vedere si mai ales, a cantat extraordinar. Si am dansat pe plaja, noaptea, cu tati, cu Ioana, cu Raluca&Matei&Stefan si alti prieteni cu care ne-am vazut. Sper ca Mariuca sa nu citeasca acest post cand va creste si sper sa nu se supere ca nu am luat-o si pe ea. Oricum, o saptamana va fi numai a ei, la mare, in Croatia.
In excursia de la mare am vizitat Constanta, Mamaia si am ajuns acolo unde vroiam: Vama Veche si Corbu, unde am fost si anul trecut.
In rest, lasam pozele sa vorbeasca:
Mai multe poze, aici.
The man in the mirror
Posted by: zmeura on: iunie 26, 2009
- In: diverse| eveniment
- 3 Comentarii
Michael Jackson s-a stins. Google-ul furnizeaza deja zeci de articole pe tema asta, pe langa care se va adauga si al meu.
Postul meu nu se vrea o stire, ci doar o consemnare ce exprima un mare regret pentru un artist care adauga o pagina in istoria muzicii.
Pacat de concertele ce urmau sa vina, pacat de fanii lui, pacat de el.
De-ai mei, de-ai nostri
Posted by: zmeura on: iunie 24, 2009
- In: carti
- 2 Comentarii
Recunosc faptul ca am ocolit de ceva vreme literatura romaneasca. Si imi pare rau si nu e cazul sa spun cati scriitori valorosi avem. Motivul meu personal a fost sa asimilez cat mai multa literatura straina.
Din cand in cand, cand am timp sa navighez mai mult pe internet, ma opresc si la siteurile si blogurile culturale care imi plac foarte mult. Si mai ales la librarii. Preferate imi sunt Tamada, Pravalia Predania, carturesti.
Am deviat putin de la subiect. Vroiam sa spun ca pe tamada.ro am descoperit un interviu cu un fost profesor de-ai mei, de jurnalism si totodata scriitor de valoare, Constantin Stan. Daca ar fi fost dupa dansul, as fi facut cariera in jurnalism, insa am preferat comunicarea.
N-am mai stiut nimic de dansul de cand am terminat facultatea si spre rusinea mea, n-am stiut nici de cartile sale. Iata, deci, un interviu cu Constantin Stan despre romanul sau, “Gerda” pe care il voi cumpara si eu.
Black divas
Posted by: zmeura on: iunie 23, 2009
- In: muzica
- 6 Comentarii
Am chef sa scriu despre muzica si mai ales despre vocile feminine din istorie care continua sa ma fascineze si sa le ascult cu placere. Dar trebuie sa precizez ca postul asta e despre negrese, pentru ca nimeni nu le poate inlocui, imita etc vreodata.
Asa ca spun ca imi plac la nebunie Aretha Franklin (God, she’s still one of the greatests), Ella Fitzgerald (the best jazz&swing), Nina Simone (another great soul&blues&jazz performer), foarte foarte mult Tina Turner (I adore her) si mai tinerele Erykah Badu, Ayo, Alicia Keys si Corinne Bailey Rae.
Dileme de luni dimineata
Posted by: zmeura on: iunie 22, 2009
Bine, nu sunt chiar de luni dimineata, ci dintotdeauna, dar azi n-am mai suportat si am decis sa scriu despre ele. Nu e nimic nou, sunt lucruri cat se poate de obisnuite pentru cei care calatoresc cu RATB-ul.
Dilema ratb-ista 1. De ce la ora la care majoritatea se duce la serviciu, procentul dintre batrani si ceilalti este de 70% in favoarea batranilor? Si de ce si seara e cam acelasi lucru? La 7 cand ma intorc eu, este iarasi plin de batrani, intr-un procent mai redus, ce-i drept, dar tot in favoarea lor. Am incercat sa le gasesc scuze cu plecatul de dimineata, vezi piata, doctori, nepoti etc. , insa in fiecare zi e la fel.
Dilema ratb-ista 2. Se poate ca de dimineata la micul dejun sa mananci ceapa? N-am nicio problema daca se intampla asa, insa exista pasta de dinti si guma de mestecat. Iar in aglomeratia de dimineata, sa simtit ceapa plus miros de transpiratie combinat cu parfumuri tari, este o adevarata proba de rezistenta. N-am lesinat pana acum, slava Domnului.
Dilema ratb-ista 3. Daca e aglomerat in autobuz/tramvai, de ce oamenii insista sa se urce, mai ales ca usa nu se va inchide? Toti vrem sa ajungem la serviciu si probabil am pierdut multe masini pana acum, insa nu rezolvi nimic daca te impingi si tipi de pe scara, cand nu mai exista posibilitatea de a avansa nici macar cu un milimetru. Poate-s rea, dar de ce sa-i tii pe toti in loc, pentru ca din cauza ta, nu ajungem nici noi la timp la birou? Dar, cred ca asta e gandirea noastra: daca eu ma duc in jos, ii iau si pe ceilalti dupa mine, de ce sa ma duc singur. Ma rog, am exagerat putin.
Dilema ratb-ista 4. Am mai vorbit de chestiunea asta pana acum. De ce se vorbeste tare in autobuz? Fie intr-un dialog cu tovarasul de drum, fie la mobil. Nu ma intereseaza ce faci si, in plus, nu ma pot concentra sa citesc sau sa ma gandesc la ceva. De multe ori, ideile pentru job sau altceva mi-au venit in cele mai ciudate locuri: autobuz, piata etc.
Sunt cam multe dileme pentru luni dimineata. Incerc sa le combat.
Absolventa
Posted by: zmeura on: iunie 19, 2009
Mariuca a primit prima diploma “serioasa” din viata ei. Diploma de absolventa de … cresa. Din toamna mergem la gradinita.
Chiar daca toti copiii au primit diploma, ma pot lauda ca o merita cu adevarat pentru ca la cresa s-a dovedit a fi foarte ascultatoare, silitoare si harnica.
Cu surle si trambite, pe scena intra … absolventa noastra:
Evident ca sunt emotionata, scriind postul asta. Sunt mandra de ea.
Suntem la granita
Posted by: zmeura on: iunie 16, 2009
In seara asta am fost la Municipal, la camera de garda. Mariuca a alergat mult, cum face de obicei, a alunecat si a dat cu capul de pamant. S-a ales cu o umflatura mare si vanata pe frunte. Nu tocmai un cucui, asa cum speram.
Anyway, am luat-o in brate si am strabatut tot parcul ca sa ajung la un taxi, pentru ca nu eram in stare sa conduc. M-am dus la primul taxi pe care l-am vazut. Tocmai ajunsese o femeie inaintea mea care dadea sa se urce. Am rugat-o disperata sa ma lase pe mine sa iau acel taxi pentru ca trebuia sa ajung la spital cu un copil cu capul spart.
A zis ca nu o intereseaza si s-a suit. M-am dus spre sofer si l-am implorat sa ma ia si pe mine. A zis un “nu” foarte rece si a adaugat ca “nu el dicteaza”. Si a plecat.
Mariuca plangea, eu plangeam si alergam dupa taxiuri cu ea in brate. Am ajuns la camera de garda si, desi ar fi trebuit sa fiu la Grigore Alexandrescu, fiind vorba de copil, ne-au luat in maxim 10 minute.
Deocamdata, Mariuca e bine. Domnul doctor ne-a zis ca nu e nimic grav, doar sa o supraveghem in timpul noptii.
Am scriu postul asta mai mult revoltata de ceea ce am patit, dar si impacata cu gandul ca noi toti suntem la granita dintre om si animal. Cred ca un animal are mai mult suflet decat un om.
